- Traseu: Gura Diham - Valea Morarului - La Țimbal - Creasta Balaurului - Vârful Omu - Valea Cerbului - Gura Diham
- Durată parcurgere: 9h20, 18 km, 1925 m+
- Data parcurgerii: 17.12.2022
- Echipa: Alex, Davide, Mircea, Ovidiu
- Condiții: ploaie, zăpadă abia de la 2200 m altitudine, vânt puternic de la 2000 de m în sus
- Video
Pe 14 decembrie, cât încă era zăpadă la peste 2000 de metri, Ovidiu a propus o tură pe Creasta Balaurului pentru weekendul care urma. Cum n-am citit atent anunțul lui, în care explica că mai e un singur loc în echipa lor, i-am invitat și pe Davide și pe Mircea. Dar am zis că asta e, facem 2 echipe, nu-i problemă.
Văzând prognoza meteo, unii s-au speriat, alții s-au entuziasmat, așa că, până la urmă, iată-ne în echipă de 4, sâmbătă dimineață, în gara din Bușteni, privind, încrezători, Masivul. Încrezători că ne va face fleașcă.
Cam asta era prognoza meteo de vineri, iar sâmbătă dimineață arăta la fel:
Din Gară am luat un taxi până la Gura Diham.
Am început urcarea de la Gura Diham spre Valea Morarului la câteva minute după ora 9:00, chiar în momentul în care ploaia mocănească începuse să se transforme în ploaie torențială.
După ce ne-am tăvălit pe poteca abruptă și alunecoasă, am ajuns pe Țimbal uzi și plini de noroi, dar, din păcate, ploaia se oprise și nu prea ne venea să ne tăvălim prin iarbă ca să ne curățăm, căci zăpadă nu era deloc.
Am continuat urcarea spre Creasta Balaurului, fără să întâlnim vreo urmă de zăpadă până la 2000 de metri.
Aveam o tonă de echipament la noi, crezând și sperând că va fi o tură de iarnă, deci se înțelege că am fost destul de dezamăgiți de lipsa zăpezii.
Pe Creasta Balaurului, am scos pioleții, iar trei dintre noi ne-am pus colțarii, în afară de Mircea, care i-a confiscat gheruțele lui Davide.
Echipați astfel, în afară de faptul că rafalele de vânt cu stropi înghețați de ploaie ne făceau din când în când să ne oprim din mers, parcurgerea crestei (adică a potecii de vară) nu a pus probleme.
La doar câteva minute după ce am ajuns în Șaua Bucșoiului, vântul puternic care bătea dinspre Vest ne-a congelat de tot pe partea dreaptă.
La Omu am ajuns la ora 14:40. După o pauză de dejivrare, am început coborârea pe Valea Cerbului, tăind serpentinele până s-a terminat zăpada, la altitudinea de 2200 metri.
La ora 18:00 eram în Poiana Coștilei și după 37 de minute la Gura Diham. O nouă tură reușită.
