Autor: Mihai Pîrvu
Pe 30 octombrie 2022, am parcurs împreună cu Marian și Cristina, în cadrul atelierului de inițiere în trasee nemarcate 1, traseul: Plaiul Foii - Valea Podurilor - creasta principala cu coborâre pe Vâlcelul cu Fereastră - Valea Podurilor.
- Track GPS: Strava Hike Activity 4
- Durata: 10h30, din care ~5h urcarea (6:45-11:30), 30 minute stat la plajă pe creastă, ~5h coborârea.
1. Plaiul Foii - Valea Podurilor
Plecăm de la cort pe la 6:45, împreună cu grupul format din Bianca, Aura și Dragoș, dar îi pierdem pe prima urcare. Am urcat pe traseul prost marcat pe OSM drept Valea Podurilor (valea podurilor | OpenStreetMap) , și deci și pe majoritatea aplicațiilor care folosesc asta ca sursă de date până la intersecția cu Brâul de Mijloc.
Mică schiță cu traseul, și în mod special intrarea în traseu.
Intrarea în traseu constă în:
- părăsirea marcajului de pe OSM
- mers pe BdM până la întâlnirea cu marcajul cruce verde, pe care scrie TERMOPILE (TT) și continuat până ajungem la ACG
- Traversat pe lângă CCG, iar apoi coborât pe firul văii fix deasupra săritorii în spirală (SS)
De acolo începe traseul de vale, pe care o urmărim pe firul principal până sus în creastă.
Imediat dupa ce intram în vale dăm de prima săritoare.
Aici am urcat eu în mod cap de coardă fără asigurări intermediare, iar Marian a fost asigurat de către mine de sus. Cristina a urcat de asemenea la liber.
Continuăm pe firul văii şi ajungem la Țancul Ascuţit (TA).
Lângă TA întâlnim o nouă săritoare, unde Marian a urcat-o prin stânga, apoi traversând spre dreapta. Eu am urcat-o direct, fiind asigurat de el de sus. Cristina a urcat tot făcând un traverseu similar, însă a insistat să facă și puțin jnepening, pentru a păstra tradiția unei ture reusite.
Eu pozându-l pe Marian după ce m-a asigurat pe saritoare. S-a asigurat pe el într-un piton găsit pe traseu și m-a filat direct de la brâu prin coșulet:
Continuăm pe fir, nemaifiind niciun obstacol foarte tehnic până sus.
Ajungem la un punct de pauzp unde ne punem să paștem împreună cu un grup de capre care se aflau liniștite la 10 metri de noi și ne tratau cum se cuvine.
Ajungem spre ‘marea de grohotiș’ care ne urmează pe finalul traseului, lucru clasic aparent în orice traseu din Piatra Craiului de urcă în creasta principală. Aici trebuie traversat cu grija, în tehnică de surf mai mult, decat de urcare obișnuită. Pot pleca bolovani mari spre cei de sub voi. De preferat o distanță corespunzătoare între membri.
După grohotiș, ajungem la petice de pământ, care semnalizează că ne apropiem de ieșirea în creasta principală. Ajungem sus și începem să căutăm alți colegi aflați pe văile apropiate. Vedem un singur grup, dar nu identificăm cine sunt.
Cristina, încercând să-și dea seama pe unde naiba cobora grupul respectiv:
Ieșim undeva lângă Muchia dintre Țimbale, și o luăm spre Vârful Ascuțit.
Ajungem pe la 11:30 și, spre surprinderea mea, eram absolut singuri pe întreaga creastă, cel puțin din câte vedeam noi. Spre final vedem un grup de oameni pe Vârful La Om, în depărtare. După ce ne luăm doza de vitamina D, timp de vreo 30 minute, începem să coborâm spre Vâlcelul cu Fereastră.
2. Vâlcelul cu Fereastră - Plaiul Foii
Acest traseu este prezent pe OSM, deci și pe aplicații precum mapy.cz, lucru care ne-a simplificat mult coborârea.
Începem fix din șaua de dinaintea refugiului, și o luăm spre stanga, mergând pe brâul care se vede ușor la baza peretelui.
Continuăm în jos, și dăm de prietenii nostri: jnepenii.
Urmărim poteca până ajungem la Acul de la Amvon, care este mai mic decât mă așteptam.
De aici trebuie coborât direct pe firul primei văi din stanga lui. Se conturează o potecă spre dreapta, prin jnepeni. Noi ne-am încurcat putin, și am mers în sus pe Brâul de Sus o porțiune mică. Ulterior ne-am întors aproape de ac, și am revenit pe firul Vâlcelului cu Smârdar. Continuăm pe el până ajungem la celebra Fereastră pe care o întâmpinăm cum se cuvine.
De aici începe firul Vâlcelului cu Fereastră, pe care am făcut 5 rapeluri. Am avut o singură semicoardă de 30 m, lucru care a pus puține probleme. Recomand o semicoardă de cel puțin 50 m din acest motiv. Primul rapel l-am făcut din cordelină legată de jnepeni, nu din inelul care era la ~10m mai sus pe un copac, deoarece nu ne-ar fi ajuns coarda până jos.
De asemenea, primele 3 rapeluri au necesitat să ne oprim la 2-3 de finalul săritorii, și să descățărăm de acolo. Nu este teren greu, iar unii mai viteji și cu mai puțină aversiune la risc ar descătăra de sus direct, dar totuși e neplăcut să ți se termine coarda înainte de a ajunge la pămant.
După ce trecem de al 5-lea rapel, ajungem imediat la Refugiul Speranțelor.
Facem o pauză, socializăm cu cei întâlniți acolo, și mergem mai departe. Stabilim să coborâm pe Malul Galben, iar cu ocazia asta am văzut și eu pe unde este această scurtătură. Acolo este o porțiune expusă, care, culmea, are un inel de rapel la capăt, și un copac suficient de bun la celălalt capăt. Ar fi super recomandată o balustradă acolo.
Am prins probabil cel mai frumos apus, un adevărat golden hour proiectat pe peretele galben, complet nespecific Pietrei Craiului.
Ne reintersectăm cu traseul marcat și o luăm în pas alergator spre Plaiul Foii.
Prindem și un apus minunat, pentru a sfârși o zi excelentă.
Pe final ne prind din urmă Laur și Leo si ajungem cu bine la punctul de plecare de la Plaiul Foii.
A fost o zi minunata, mulțumesc echipei cu care am fost și tuturor participanților și organizatorilor.
Am obosit de la atât scris, Mihai.
