La mijlocul lunii iulie am fost cu Alex pe Creasta Coștila-Gălbinele.
Cum niciunul dintre noi nu a fost pe traseul ăsta până acum, și cum internetul pare plin de situații unde turele s-au terminat cu dormit prin pădure, obiectivul nostru era să nu facem așa. Cum știam că în weekendul acela Cabana Caraiman va fi deschisă, aveam o opțiune bună în caz că ne lua prea mult să prindem ultimul tren, sau să coborâm la Căminul Alpin.
Traseul poate fi urcat aproape integral la bocanci, exceptând LC 7, 8 și 13, unde sunt utili papucii de cățărat.
Pe scurt, timpii aproximativi (~14h total)
- București → Bușteni (ora 7:49)
- Gara Bușteni → Refugiul Costila (ora 9:30) - 1h40
- Refugiul Coștila → Intrarea în traseu + echipare (ora 11:00) - 1h30
- LC1 → LC4 inclusiv (ora 13:40) - 2h40
- LC5 → LC8 (16:10) - 2h30
- LC9 → LC13 (19:30) - 3h20
- Creasta → Brâna Mare a Coștilei → Releul Coștila (ora 20:50) - 1h20
- Releul Coștila → Cabana Caraiman (ora 22:00) - 1h10
Creasta Coștila-Gălbinele - topo
Raport de tură, pe lungimi
Intrarea in traseu
Ajungem pe Valea Coștilei și constatăm că zăpada e încă prezentă.
Tipul din poză face parte din una din cele două echipe care au urcat pe CCG în aceeași zi cu noi. Eu, în plan secund, având probleme de înaintare pe zăpadă, probabil pentru că nu mi-am luat sandalele…
Facem dreapta pe poteca spre Valea Gălbinele. Unul din obiectivele mele era să încerc să explic mai bine cum se intră pe traseul ăsta. Acesta e cam singurul video care prezintă intrarea în traseu. Singurul reper pe care-l pot da e următorul: se merge până la intersecția cu poteca de coboară în Valea Gălbinele. De acolo se ține la stânga și se merge pe poteca cât de cât evidentă până se ajunge la acest punct. Sper că e corect făcută corespondența cu poza din Valea Coștilei. De aici începe prima lungime.
LC1, față căzută (Alex)
Prima lungime de coardă nu ne pune probleme, însă e suficient încât să ne pună în priză pentru ce va urma. Ajungem în regrupare și începem a doua lngime.
LC2, cățărat până după bolovan (Mihai)
Pe lungimea asta m-am dus eu cap. Practic trebuie ocolit bolovanul ăsta prin stânga, regruparea fiind pe partea cealaltă a lui.
Trecerea la stânga este destul de grea, mai ales cu un rucsac voluminos. Există 2 pitoane acolo, dar pentru extra siguranță, am pus și un friend. Unul din obiectivele mele era să pun și protecții mobile, dacă tot le-am luat la noi. După puțină învârteală, nemaiștiind dacă trebuie să cobor sau nu pe partea cealaltă, găsesc regruparea.
Vine și Alex.
LC3, mers printre jnepeni (concomitent)
Punem coarda în rucsac și continuăm prin jnepeni până la regruparea următoare. Aceștia trebuie urmați, pe poteca cât de cât evidentă, spre dreapta.
Se ajunge la un vâlcel, care pe unele topo-uri apare ca variantă alternativă de intrare pe traseu. Zona e puțin expusă și plină de grohotiș. Regruparea este undeva la baza peretelui, în stânga unui vâlcel. Nu se vede în poză, dar pe acolo e. Noi ne-am mai asigurat odată în coardă aici, făcând o regrupare la jnepeni, deoarece expunerea era prea mare.
LC4, față căzută, fără pitoane și cu pietre căzânde (Alex)
Urmează o lungime de față căzută care este extrem de prost asigurată. Pe lângă asta, echipele din fața noastră încep să dea, voit sau nu, cu pietre fix unde ne aflăm noi… Alex aude câteva pietre trecându-i pe lângă ureche. Decidem să continuăm, dar n-aș recomanda nimănui să urce pe un traseu când e o altă echipă deasupra lor. Lungimea o ia la stânga până sub un tăvănel.
La umbra tavanului, feriți de pietre:
LC5, traverseu urcat la ancora cu clapeta (Alex)
Pleacă Alex mai departe pe LC5.
Eu, venind înspre regrupare.
LC6, mers printre jnepeni (concomitent)
LC6 este iar de mers prin jnepeni, deci punem iar coarda pe rucsac și ajungem la o regrupare rară pentru acest traseu în două puncte.
LC7 & LC8, cățărat (Alex, apoi Mihai)
Pe LC7 pleacă Alex. Avem o discuție dacă să trecem la espadrile sau să rămânem la bocanci. Eu zic că o să trec la espadrile, Alex decide că încearcă tot în bocanci. Trece de prima fisură, dar apoi urmează un pas care este prea greu să fie trecut așa, fiind și puțin ud.
Regrupează la o protecție îndoielnică și de acolo încerc eu să urc ce a rămas din LC7 și LC8. Cu ocazia asta pun două frienduri, protecțiile fiind tot așa, destul de rare. Sincer să fiu, nu știu exact care a fost pasul de 6+ al traseului. Zona este extrem de friabilă cu pietre mari ce stau să cadă. Regrupez la două pitoane și vine și Alex.
LC9, traverseu și mers pe zonă friabilă (Alex)
Continuă Alex pe lungimea asta. Amândoi ne resimțeam deja de la oboseală, dar tot aveam zâmbetul pe buze.
Deși majoritatea zilei a fost înnorată, prindem și ferestre în care peisajul este excepțional.
LC10, mers printre jnepeni, apoi zonă friabilă și fără asigurări (Mihai)
Continui eu. Este o lungime în care am tras de coardă cu toată forța. Prima parte este o bucată de cățărare ușoară, apoi urmează o zonă de jnepeniș, și apoi o brână pe care nu prea există protecții.
LC11, cățărare, ieșit prin dreapta (Alex)
Urmează încă o lungime de escaladă pe care o trece Alex. În topo este descris faptul că se poate ieși atât pe stânga, cât și pe dreapta, iar varianta prin dreapta este mai ușoară.
Regruparea se afla deasupra, pe o mică brăniță.
LC12, mers pe zona friabilă (Mihai)
Continui eu pe următoarea lungime, care nu este prea complicată. Ea ne duce la baza ultimei lungimi din traseu.
LC13, cățărat (pas sub tavan) plus ieșit în creastă (Mihai)
Ultima lungime se continuă în sus, se trece de un pas la aderență și se iese spre stânga.
Prin stânga se iese în creastă, unde dăm de un suport de carnețel gol 😟
Urc puțin mai sus, regrupez și apoi ajunge și Alex. Strângem și începem să urcăm la bocanci pe creastă.
Din creastă în Brâna Mare a Coștilei
Zona este destul de expusă și friabilă, deci trebuie parcursă cu mare grijă.
La 8 și puțin ajungem în Brâna Mare a Coștilei și apoi la releu.
La 10 și puțin ajungem la Cabana Caraiman unde ne culcăm pe unde apucăm.
Overall, un traseu frumos, dar extenuant. Ne-am mișcat destul de repede pe porțiunile de trekking, dar la orientare am mai fi putut câștiga timp. Acum înțeleg de ce traseul ăsta se termină aproape mereu pe beznă și uneori cu dormit pe munte, deci, dacă cineva vrea să îl parcurgă, să ia în considerare și aspectul ăsta 🙂
Resurse
- Descrierea traseului pe climbromania
- Topo
- Descriere pe blog
